Fenomenul Raynaud: de ce se schimbă culoarea degetelor la frig

Fenomenul Raynaud este o afecțiune în care vasele de sânge din extremități se îngustează și limitează temporar fluxul de sânge. Episoadele, numite și crize, apar de obicei la degetele de la mâini și de la picioare. Rar, pot fi afectate urechile, limba sau nasul. O criză este declanșată de obicei de expunerea la frig sau de stresul emoțional.

La cei mai mulți oameni, schimbările de stil de viață, precum menținerea căldurii, țin simptomele sub control. În cazurile severe, crizele repetate pot duce la răni ale pielii sau la gangrenă, adică moartea și degradarea țesuturilor. Tratamentul depinde de gravitate și de forma bolii.

În timpul unei crize, zona afectată devine rece și amorțită și își schimbă culoarea. Cel mai frecvent declanșator este frigul: de exemplu, ținerea unui pahar cu apă cu gheață sau scoaterea unui produs din congelator. O schimbare bruscă de temperatură, cum ar fi intrarea într-un magazin cu aer condiționat într-o zi caldă, poate provoca și ea o criză. Stresul emoțional, fumatul și vapatul pot declanșa simptome.

O criză tipică decurge astfel:

• pielea devine palidă sau albă, din cauza lipsei de sânge;
• apoi devine albastră, rece și amorțită, pentru că sângele rămas în țesut pierde oxigenul;
• în final, pe măsură ce te încălzești și circulația revine, zona se înroșește și poate să se umfle, să furnice, să ardă sau să pulseze.

La început poate fi afectat un singur deget, apoi simptomele se pot extinde la alte degete. Degetul mare este mai rar afectat. O criză poate dura de la câteva minute la câteva ore, iar durerea diferă de la un episod la altul.

La mulți oameni, mai ales în forma primară, simptomele sunt ușoare și deranjează puțin. În forma secundară, simptomele sunt de obicei mai severe. Persoanele cu forme severe pot dezvolta mici răni dureroase, în special la vârful degetelor. Rar, un episod prelungit, de câteva zile, cu lipsă de oxigen în țesuturi poate duce la gangrenă.

Specialiștii nu știu exact de ce apare fenomenul Raynaud la unele persoane, dar înțeleg cum se produce o criză. La frig, corpul încearcă să reducă pierderea de căldură: vasele din straturile superficiale ale pielii se îngustează, iar sângele este mutat spre vasele mai profunde.

La persoanele cu Raynaud, vasele din mâini și picioare reacționează la frig sau la stres îngustându-se rapid și rămânând strânse mult timp. Pielea se albește, apoi devine albăstruie, pe măsură ce sângele rămas își pierde oxigenul. Când te încălzești și vasele se dilată din nou, pielea se înroșește și poate furnica sau arde.

Fluxul de sânge din piele este controlat de mai mulți factori, inclusiv semnale nervoase și hormonale, iar fenomenul Raynaud apare când acest sistem complex este dereglat. Stresul emoțional eliberează molecule de semnalizare care îngustează vasele, de aceea anxietatea poate declanșa o criză.

Există două forme. Forma primară nu are o cauză cunoscută și este cea mai frecventă. Forma secundară este asociată cu o altă problemă, de exemplu o boală reumatică precum lupusul sau sclerodermia, și este mai rară, dar de obicei mai serioasă, din cauza leziunilor vaselor de sânge.

### Forma primară

Este asociată cu sexul feminin (femeile sunt afectate mai des, ceea ce sugerează un posibil rol al estrogenului), cu vârsta sub 30 de ani, adesea cu debut în adolescență, și cu istoricul familial. Genele par implicate, dar factorii genetici exacți nu au fost identificați.

### Forma secundară

Se asociază cu alte boli sau expuneri. Printre cele mai frecvente sunt lupusul, sclerodermia, miozita inflamatorie, poliartrita reumatoidă și boala Sjögren. Au fost legate de forma secundară și unele afecțiuni ale tiroidei, tulburări de coagulare și sindromul de tunel carpian. Unele medicamente pentru hipertensiune, migrenă sau ADHD pot provoca simptome asemănătoare sau le pot agrava. Contează și expunerile profesionale: folosirea repetată a utilajelor care vibrează, frigul sau anumite substanțe chimice. Un istoric de degerături poate lăsa leziuni nervoase la degete și simptome de tip Raynaud.

Nu există un test unic pentru fenomenul Raynaud. Medicul stabilește de obicei diagnosticul pe baza simptomelor, în special a descrierii unei crize tipice după expunerea la frig. De regulă, urmează un istoric medical și un examen fizic.

Pentru a deosebi cele două forme, medicul poate recomanda:

• Capilaroscopia periunghială: privirea bazei unghiilor cu o lupă sau la microscop, pentru modificări ale capilarelor, care sunt un semn al formei secundare.
• Analize de sânge: dacă se suspectează forma secundară, pot fi cerute teste care indică boli asociate, precum lupusul sau sclerodermia. Printre cele mai frecvente sunt testul de anticorpi antinucleari (ANA) și TSH pentru tiroidă.

Aceste informații sunt generale și nu înlocuiesc evaluarea făcută de medic, care decide ce investigații sunt potrivite în cazul tău.

Obiectivele tratamentului sunt reducerea numărului de crize, atenuarea severității lor și prevenirea leziunilor țesuturilor. Pentru majoritatea oamenilor, evitarea frigului previne crizele și ține simptomele sub control. Dacă nu este suficient, pot ajuta medicamente și, uneori, proceduri chirurgicale. Forma secundară are mai des nevoie de tratament mai intens, cum ar fi medicamentele cu prescripție.

Nu există medicamente aprobate de FDA special pentru fenomenul Raynaud, dar sunt folosite de rutină medicamente aprobate pentru alte afecțiuni. Unele medicamente, inclusiv stimulantele, pot agrava simptomele și pot fi oprite de medic dacă sunt implicate. Alegerea și dozarea unui tratament țin de medic.

În cazurile severe, medicul poate recomanda o simpatectomie, procedură care distruge nervii ce declanșează îngustarea vaselor. Adesea ameliorează simptomele, dar uneori trebuie repetată după câțiva ani.

Dacă apar răni sau gangrenă, pot fi necesare internarea pentru câteva zile, investigații imagistice, medicamente intravenoase pentru îmbunătățirea circulației și tratarea infecției, îngrijirea plăgilor și, rar, intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesutului mort.

### Cine tratează

Fenomenul Raynaud este tratat în primul rând de reumatologi, deoarece apare uneori împreună cu boli reumatice precum lupusul. Pot fi implicați și cardiologi, dermatologi, specialiști în sănătate mintală, medici de familie sau interniști, care coordonează îngrijirea, și chirurgi, inclusiv specialiști în chirurgia mâinii.

Aceste sfaturi pot reduce numărul și severitatea crizelor.

• Păstrează căldura. Nu e suficient să ții mâinile și picioarele calde; trebuie încălzit tot corpul, inclusiv trunchiul și capul. Îmbracă-te în straturi, poartă căciulă și, dacă vrei, mănuși încălzite sau încălzitoare de mâini. Folosește mănuși când atingi obiecte reci sau congelate și ia o haină cu tine în spații cu aer condiționat.
• Renunță la fumat. Nicotina din țigări și din unele soluții de vapat îngustează vasele de sânge și crește riscul de criză. Fumatul poate provoca și leziuni permanente ale vaselor. Discută cu medicul despre un plan de renunțare.
• Verifică medicamentele. Unele pot declanșa crize: decongestionante cu fenilefrină sau pseudoefedrină, medicamente de slăbit cu pseudoefedrină, beta-blocante, medicamente pentru migrenă cu ergotamină și unele stimulante, precum metilfenidatul. Vorbește cu medicul înainte de a începe sau a opri un medicament.
• Oprește rapid criza. Pune mâinile sau picioarele într-un loc cald, de exemplu sub apă caldă (nu fierbinte) sau lângă o pernă încălzită. Poți roti brațele în cerc sau pune mâinile la subsuori.
• Gestionează stresul. Meditația, respirația profundă sau alte tehnici de relaxare pot ajuta. Dacă nu sunt suficiente, poți cere sprijinul unui specialist în sănătate mintală. Mișcarea regulată și o alimentație echilibrată ajută la gestionarea stresului și la circulație.
• Ai grijă de piele. Ține mâinile curate și uscate, folosește regulat o cremă hidratantă și tratează prompt crăpăturile sau rănile.

Mergi la controalele recomandate și urmează indicațiile medicilor tăi.