Deficitul de vitamina D: semne clinice, analize recomandate și suplimentare corectă

Deși poartă denumirea istorică de „vitamină”, din punct de vedere biologic molecula funcționează ca un veritabil hormon steroidian. Receptori pentru vitamina D (VDR) există în aproape toate celulele umane: de la osteoblaste și cardiomiocite, până la limfocite și neuroni.

Funcția principală este reglarea absorbției intestinale a calciului și fosforului, menținând mineralizarea scheletului. Totodată, intervine crucial în modularea răspunsului imun innat și adaptativ.

Deficitul ușor până la moderat este cel mai adesea insidios. Când devine pronunțat, pacienții raportează:
* Oboseală cronică și lipsă de energie inexplicabilă.
* Dureri osoase difuze (în special la nivelul coloanei lombare și al bazinului).
* Crampe și slăbiciune musculară.
* Susceptibilitate crescută la infecții respiratorii repetate.
* Tulburări de dispoziție și manifestări depresive sezoniere.

Conform Societății de Endocrinologie:
Deficit sever:* < 10 ng/mL (risc ridicat de osteomalacie la adulți).
Deficit moderat:* 10 – 20 ng/mL.
Nivel insuficient:* 20 – 29 ng/mL.
Nivel optim:* 30 – 50 ng/mL.
Nivel toxic potențial:* > 100 ng/mL (poate declanșa hipercalcemie severă și calcificări vasculare).

România se află la o latitudine geografică unde, între lunile octombrie și aprilie, unghiul razelor solare nu permite sinteza cutanată eficientă a colecalciferolului. De asemenea, alimentația (pește gras, gălbenuș de ou) acoperă doar 10-15% din necesar.

De aceea, ghidurile recomandă suplimentarea profilactică de toamna până primăvara (sau pe tot parcursul anului la persoanele cu expunere redusă la soare), în doze stabilite împreună cu medicul.