Laringita acută la copil (crupul): tusea lătrătoare din toiul nopții

Crupul (laringita acută) este o inflamație a laringelui și a porțiunii de căi respiratorii de sub corzile vocale. La copiii mici, aceste căi sunt înguste, așa că o inflamație care la un adult ar da doar răgușeală poate îngusta semnificativ trecerea aerului la un copil — de aici sunetele caracteristice.

Cauza este, în marea majoritate a cazurilor, virală (aceleași virusuri care dau răceli). Apare cel mai frecvent la copiii între aproximativ 6 luni și 3 ani, mai ales în sezonul rece. Fiind viral, crupul obișnuit nu se tratează cu antibiotice, care nu au efect asupra virusurilor.

Semnul distinctiv al crupului este tusea lătrătoare — aspră, seacă, care sună ca lătratul unei foci sau al unui cățel. Alături de ea apar de obicei:

• voce răgușită sau plâns răgușit;
• uneori un sunet șuierător la inspir (stridor), mai ales când copilul plânge sau este agitat;
• simptome de răceală care preced tusea (nas înfundat, febră ușoară).

Severitatea variază mult. Cele mai multe cazuri sunt ușoare: copilul are tusea specifică, dar respiră bine când este liniștit. Important este să observi cum respiră copilul în repaus, nu doar în timpul crizei de tuse sau când plânge.

O particularitate care sperie părinții este că simptomele se înrăutățesc seara și noaptea. Copilul poate fi relativ bine peste zi și să se trezească brusc noaptea cu tuse lătrătoare și respirație zgomotoasă.

Agitația și plânsul agravează, la rândul lor, respirația: cu cât copilul este mai speriat, cu atât căile respiratorii deja inflamate lasă aerul să treacă mai greu. De aceea, prima și cea mai eficientă intervenție a părintelui nu este un medicament, ci calmarea copilului.

Pentru formele ușoare, câteva măsuri simple ajută:

• Păstrează calmul și liniștește copilul. Ține-l în brațe, vorbește-i blând; reducerea agitației îmbunătățește respirația.
• Ține-l în poziție verticală (în brațe sau șezând), care ușurează respirația.
• Oferă lichide frecvent, în cantități mici, ca să rămână hidratat.
• Poți administra un antitermic potrivit vârstei dacă are febră și este agitat, conform indicațiilor pediatrului sau prospectului.

Un sfat des auzit este expunerea la aer rece (de exemplu, câteva minute la fereastra deschisă, îmbrăcat corespunzător). Mulți părinți observă o ameliorare, deși dovezile sunt limitate. Ce este important: aceste măsuri sunt pentru formele ușoare. Dacă apar semnele de dificultate respiratorie, nu pierde timpul cu remedii casnice — cere ajutor medical.

Când este nevoie, tratamentul de bază al crupului este un corticosteroid (de exemplu, dexametazonă), prescris de medic. Acesta reduce inflamația căilor respiratorii și, chiar și într-o formă aparent ușoară-moderată, scurtează evoluția și previne agravarea. Se administrează, de regulă, într-o schemă scurtă, stabilită de medic — nu de părinte.

În formele severe, îngrijirea se face în spital, unde se pot administra tratamente suplimentare, cum ar fi adrenalina pe cale inhalatorie (nebulizată) și oxigen, sub supraveghere.

De reținut: antibioticele nu ajută în crupul viral obișnuit, iar medicamentele pentru tuse nu sunt recomandate copiilor mici. Orice medicație se dă la indicația medicului.

Crupul se poate agrava, așa că merită să deosebești două niveluri.

Cere o evaluare medicală promptă (medic sau serviciu medical, nu neapărat 112) dacă copilul:

• are stridor (șuierat la inspir) prezent și în repaus, nu doar când plânge;
• respiră cu efort crescut;
• se agravează vizibil.

Sună la 112 sau mergi imediat la urgență dacă apare oricare dintre semnele de dificultate severă:

• dificultate severă de respirație, cu retracții marcate ale pielii între coaste, sub coaste sau la baza gâtului;
• buze, limbă sau față vineții ori palide;
• somnolență anormală, copil greu de trezit sau foarte moale;
• incapacitatea de a înghiți ori salivare abundentă;
• orice deteriorare severă evidentă a stării.

Până vine ajutorul, ține copilul în poziție verticală, în brațe, și încearcă să îl menții cât mai calm — agitația înrăutățește respirația.

Crupul obișnuit durează, de regulă, câteva zile, cu simptomele cele mai intense în primele nopți, apoi cu ameliorare treptată. La unii copii pot apărea episoade repetate, mai ales în sezonul rece.

Măsurile de prevenție sunt cele generale împotriva infecțiilor respiratorii: spălatul frecvent pe mâini, evitarea contactului cu persoane răcite, aerisirea locuinței și evitarea expunerii la fumul de țigară, care irită căile respiratorii ale copilului. Vaccinările recomandate de pediatru protejează împotriva unor cauze mai grave de obstrucție a căilor respiratorii. Dacă ai avut un episod, vei recunoaște mai ușor semnele data viitoare — și vei ști când este suficientă îngrijirea acasă și când trebuie cerut ajutor.