Boala gură-mână-picior: manifestări și evaluare

Boala gură-mână-picior este o infecție frecventă care provoacă, de regulă, febră, răni în gură și erupție pe piele. Apare mai ales la sugari și la copiii sub 5 ani, însă o pot face și adulții. Se poate răspândi rapid în grădinițe și școli. De obicei nu este gravă, dar este foarte contagioasă.

Nu trebuie confundată cu boala animalelor de fermă care are un nume asemănător în engleză (foot and mouth disease); sunt afecțiuni diferite.

Boala este provocată de virusuri. O persoană infectată este contagioasă și poate transmite virusul cu ușurință altora.

Transmiterea se face prin contact cu:

• picăturile cu particule virale eliberate când persoana strănută, tușește sau vorbește;
• obiecte și suprafețe pe care se află particule virale.

Surse medicale suplimentare arată că virusul se răspândește și prin materii fecale și prin lichidul din vezicule. Boala se poate face de mai multe ori. Persoana poate transmite virusul chiar cu câteva zile înainte de apariția simptomelor, dar riscul este cel mai mare în primele 5 zile după debut.

Primele simptome pot fi ușoare, iar a doua etapă apare de obicei după câteva zile. La copii, simptomele durează de obicei 7–10 zile și sunt, în general, ușoare. Simptomele sunt similare la adulți și la copii.

Complicațiile bolii gură-mână-picior sunt rare. Pentru femeile însărcinate, evoluția poate depinde de istoricul medical și de stadiul sarcinii, de aceea este indicat să discute cu medicul dacă suspectează o expunere.

Sursele folosite pentru acest articol descriu în principal manifestările bolii, nu detalii despre investigații de laborator, așa că nu intrăm în astfel de aspecte. În practică, un medic poate evalua simptomele și aspectul leziunilor și poate spune dacă este vorba despre această boală sau despre altă cauză de erupție. Dacă nu ești sigur că este boala gură-mână-picior, cere sfatul medicului.

Informațiile din articol sunt generale și nu înlocuiesc consultul. Medicul este cel care poate adapta recomandările la vârstă, antecedente și situația concretă.

Nu există un vaccin în Statele Unite împotriva virusurilor care provoacă boala, conform sursei CDC. Riscul de îmbolnăvire sau de transmitere se poate reduce prin:

• spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, cel puțin 20 de secunde, mai ales după schimbarea scutecului, folosirea toaletei, tuse, strănut sau suflatul nasului;
• ajutarea copiilor să se spele pe mâini și păstrarea curată a veziculelor;
• evitarea atingerii feței, în special a ochilor, nasului și gurii, cu mâinile nespălate;
• curățarea și dezinfectarea suprafețelor și obiectelor folosite des, inclusiv jucării și mânere de ușă;
• evitarea contactului apropiat cu persoana bolnavă, precum îmbrățișările sau sărutul;
• folosirea șervețelelor pentru tuse sau strănut și aruncarea lor cât mai repede;
• evitarea schimbului de prosoape, căni sau tacâmuri;
• spălarea la temperatură ridicată a lenjeriei și hainelor murdărite.

Majoritatea oamenilor se vindecă singuri în 7–10 zile, cu tratament medical minim sau fără. Antibioticele și alte medicamente nu vindecă boala; măsurile urmăresc ameliorarea simptomelor.

• Durere și febră: pot fi folosite medicamente fără prescripție pentru febră și durerea din gură, de exemplu paracetamol sau ibuprofen. Copiilor nu li se dă niciodată aspirină. Doza și alegerea medicamentului se stabilesc cu medicul sau farmacistul.
• Hidratare: răni dureroase fac băutul neplăcut, deci încurajează copilul să bea suficient. Lichidele răcoroase calmează gura; sunt de evitat băuturile acide, precum sucul de fructe.
• Alimentație: alimentele moi, precum iaurtul, sunt mai ușor de tolerat; se evită mâncărurile fierbinți, sărate și picante.
• Farmacist: poate recomanda geluri, spray-uri sau apă de gură pentru aftele bucale și poate spune care sunt potrivite copiilor.

Deoarece boala este de obicei ușoară, copiii pot merge la grădiniță sau școală dacă se simt suficient de bine pentru a participa și nu au salivație necontrolată din cauza rănilor din gură. Nu este nevoie să se aștepte vindecarea tuturor veziculelor. Uneori, autoritatea locală de sănătate publică poate cere ca anumiți copii să rămână acasă pentru controlul unui focar. Dacă nu ești sigur când poate reveni copilul, întreabă medicul.

În sarcină, de regulă nu există risc pentru sarcină sau făt, dar este de preferat să eviți contactul apropiat cu o persoană bolnavă. Dacă te-ai îmbolnăvit cu puțin timp înainte de naștere, nou-născutul poate avea o formă ușoară a bolii. Vorbește cu medicul sau cu moașa dacă ai fost în contact cu o persoană bolnavă.