Piele uscată și crăpată iarna: îngrijire și limite

Pielea devine uscată atunci când pierde prea multă apă. Uscăciunea poate face pielea aspră, inconfortabilă și, la unele persoane, crăpată. Nu este contagioasă, așa că nu o transmiți altor persoane și nu o iei de la ele.

În limbaj medical, uscăciunea accentuată a pielii se numește xeroză. Aici ne referim la uscăciunea difuză, adică la cea care apare pe zone întinse ale pielii, nu la o pată izolată.

Când temperatura de afară scade, aerul conține mai puțină umezeală, iar acest lucru poate duce la piele foarte uscată. Pielea pierde apă mai repede decât o poate reține, iar zonele expuse devin mai aspre.

Alți factori de zi cu zi se adună peste frig:

Spre 60 de ani, aproape toți oamenii au piele uscată. Odată cu vârsta, pielea produce mai puțin sebum, un ulei care o ține moale, iar cantitatea scade vizibil după 40 de ani.

Riscul de uscăciune accentuată este mai mare și în alte situații:

• unele medicamente, printre care statinele și diureticele, pot avea uscăciunea pielii ca efect secundar;
• boli ale pielii, precum dermatita atopică, ihtioza, dermatita periorală, psoriazisul sau dermatita seboreică;
• diabetul, bolile de tiroidă și bolile de rinichi;
• dializa, deoarece elimină apă din corp;
• tratamentele oncologice, actuale sau din trecut, inclusiv chimioterapia, terapiile țintite și radioterapia;
• infecția cu HIV;
• lipsa unor vitamine și minerale (vitamina D, vitamina A, niacina, zincul, fierul) sau alimentația insuficientă, cum se întâmplă în anorexie;
• fumatul, care accelerează îmbătrânirea pielii;
• antecedente de afecțiuni ale pielii însoțite de mâncărime. Mulți adulți care au avut dermatită atopică în copilărie au piele foarte uscată;
• un tip de piele mai predispus: persoanele cu pielea brună, neagră sau foarte deschisă par mai expuse decât cele cu ten mediu.

Uscăciunea cauzată de factori obișnuiți se poate ameliora adesea prin schimbări de rutină. Hidratarea pielii de mai multe ori pe zi este una dintre ele.

Ajută și reducerea factorilor care usucă pielea: dușuri mai scurte și cu apă mai puțin fierbinte, evitarea săpunurilor dezodorizante și a produselor agresive de curățat, protejarea mâinilor la contactul frecvent cu apa sau cu substanțe chimice.

Tratarea uscăciunii nu înseamnă doar confort. Specialiștii recomandă tratarea ei, pentru că poate împiedica agravarea. Dacă uscăciunea se agravează, pielea poate mânca aproape permanent, poate deveni iritată la contactul cu anumite obiecte și poate crește riscul unei infecții serioase a pielii. Unele persoane dezvoltă și alergii alimentare.

Dacă uscăciunea continuă sau se agravează, cauza poate fi alta decât aerul uscat. Medicul urmărește dacă pielea este uscată doar din cauza mediului și a obiceiurilor sau dacă există o boală a pielii ori o afecțiune generală în spate. Câteva întrebări utile pentru discuție:

• ce medicamente și ce tratamente urmezi;
• ce boli ai, în special diabet, afecțiuni de tiroidă sau de rinichi;
• dacă ai avut în trecut dermatită atopică sau alte afecțiuni cu mâncărime;
• ce produse folosești pentru igienă și curățenie și cât de des îți uzi mâinile;
• cum arată alimentația ta.

Dacă există o boală a pielii, planul de tratament poate ține sub control atât afecțiunea, cât și uscăciunea. Tratamentul se stabilește individual, de medic.

Informațiile de aici descriu doar uscăciunea difuză a pielii și factorii care o favorizează. Ele nu permit să deosebești singur uscăciunea de alte modificări ale pielii, cum ar fi melasma, psoriazisul sau înroșirea feței. Psoriazisul, de exemplu, poate fi el însuși o cauză de piele uscată, deci aspectul pielii nu este suficient pentru a trage concluzii.

Articolul nu recomandă produse sau doze și nu oferă tratament personalizat. Nu pune diagnostice pentru boli generale și nu înlocuiește consultul medical.