Prima ședință de psihoterapie: la ce să te aștepți

Psihoterapia, numită și terapie prin vorbire, reunește mai multe tratamente care urmăresc să te ajute să identifici și să schimbi emoții, gânduri și comportamente care îți fac rău. De cele mai multe ori are loc individual, cu un profesionist autorizat în sănătate mintală, dar poate avea loc și în grup, alături de alți pacienți.

În general, scopurile sunt ameliorarea simptomelor, menținerea sau îmbunătățirea funcționării de zi cu zi și o calitate mai bună a vieții. Psihoterapia și medicația sunt cele mai frecvente forme de tratament în sănătatea mintală.

Consilierea este o formă de terapie prin vorbire (terapie psihologică) în care consilierul te ascultă și te ajută să-ți găsești propriile soluții la probleme.

Motivele sunt diverse. Printre cele menționate de sursele consultate:

• stres sever sau de lungă durată legat de serviciu sau de situația familială, pierderea unei persoane dragi ori probleme de relație sau de familie;
• simptome fără explicație fizică, cum ar fi schimbări ale somnului sau apetitului, energie scăzută, lipsa interesului sau plăcerii pentru activități care îți făceau bucurie, iritabilitate persistentă, îngrijorare excesivă sau un sentiment de descurajare ori lipsă de speranță care nu dispare;
• suspiciunea sau diagnosticul unui medic privind o tulburare mintală care îți afectează viața;
• sprijinirea unui copil sau a unui membru al familiei diagnosticat cu o afecțiune de sănătate mintală.

Consilierea poate ajuta și în cazul emoțiilor dificile, precum stresul, starea depresivă, grija sau furia, al evenimentelor de viață precum boala sau doliul și al problemelor din relații, de la școală sau de la serviciu.

Dacă simptomele tale sunt, de exemplu, o schimbare de dispoziție sau dificultăți de concentrare, un consult la un medic poate ajuta la excluderea unei probleme fizice. Pasul contează, pentru că uneori astfel de simptome au la origine o afecțiune medicală.

Alegerea planului potrivit de tratament ține de nevoile și situația medicală a fiecărei persoane și se face cu îndrumarea unui specialist în sănătate mintală.

Sursele consultate nu descriu un scenariu unic pentru prima întâlnire, iar structura diferă în funcție de terapeut și de abordare. Ce se poate spune pe baza lor:

• Consilierea se poate desfășura față în față, la telefon sau online, individual, în cuplu, în familie sau în grup.
• O ședință de consiliere durează de obicei 50–60 de minute.
• Consilierul te ascultă fără să te judece, încearcă să vadă lucrurile din perspectiva ta, te încurajează să vorbești despre gânduri, sentimente și experiențe de viață și te ajută să-ți găsești propriile soluții. De regulă, nu oferă sfaturi și nu îți spune ce să faci.
• În serviciul public de sănătate din Marea Britanie, consilierea înseamnă de obicei între 8 și 16 ședințe. Numărul de ședințe depinde de la caz la caz și de la terapeut la terapeut; poți discuta chiar de la început despre o durată estimată.

În funcție de tulburarea tratată, de pregătirea terapeutului și de nevoile tale, psihoterapia poate include mai multe elemente:

• descoperirea gândurilor automate inexacte sau dăunătoare, punerea lor sub semnul întrebării și schimbarea tiparelor de comportament care te prejudiciază (terapia cognitiv-comportamentală, TCC);
• identificarea unor modalități de a face față stresului și dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor;
• analiza interacțiunilor cu ceilalți și exersarea abilităților sociale și de comunicare;
• tehnici de mindfulness și relaxare, precum meditația și exercițiile de respirație;
• expunerea graduală, un tip de TCC folosit în tulburările de anxietate, în care înveți, într-un cadru sigur și pentru perioade scurte, să tolerezi disconfortul legat de anumite obiecte, idei sau scenarii imaginate, până când frica scade;
• urmărirea emoțiilor și a comportamentelor pentru a vedea cum se influențează reciproc;
• consiliere de sprijin, pentru a explora probleme dureroase și a primi sprijin emoțional;
• elaborarea unui plan de siguranță pentru gânduri de autovătămare sau suicid, care include recunoașterea semnelor de avertizare și strategii de a face față, de exemplu contactarea prietenilor, a familiei sau a serviciilor de urgență.

Terapeuții au pregătiri și specializări diferite, iar abordarea depinde de formarea și experiența lor și de problema tratată. După ce ai identificat unul sau mai mulți terapeuți posibili, o discuție preliminară (în persoană, la telefon sau online) te poate ajuta să înțelegi cum va decurge tratamentul și dacă te simți confortabil. Relația de încredere este esențială: discuțiile din terapie sunt foarte personale, iar e important să ai încredere în expertiza terapeutului.

Întrebări utile:

• Ce pregătire și experiență are terapeutul? Are o specializare?
• Ce abordare folosește? Practică un anumit tip de terapie? Care este justificarea ei și ce dovezi o susțin?
• Are experiență cu grupa de vârstă și cu problema specifică? Dacă pacientul este copil, cum vor fi implicați părinții sau îngrijitorii?
• Care sunt obiectivele terapiei? Recomandă un interval de timp sau un număr de ședințe? Cum se evaluează progresul? Ce se întâmplă dacă nu începi să te simți mai bine?
• Sunt medicamentele o opțiune? Poate terapeutul să le prescrie?
• Sunt întâlnirile confidențiale? Cum este asigurată confidențialitatea și există limite ale ei?
• Care sunt tarifele? Există posibilitatea unor tarife adaptate în funcție de venit?

Dacă ești în terapie de o perioadă care ți se pare rezonabilă și nu te simți mai bine, vorbește cu terapeutul. Poți explora și alți profesioniști sau alte abordări.

Psihoterapia este oferită de mai multe categorii de profesioniști, de exemplu psihiatri, psihologi, asistenți sociali, consilieri și asistenți medicali psihiatrici. Titulaturile și condițiile de practică diferă de la o țară la alta, așa că verifică atent calificările în sistemul din țara ta.

Sursele consultate mai menționează:

• Înainte de a alege un consilier privat, verifică dacă face parte dintr-un registru acreditat de un organism independent de standarde profesionale (în Marea Britanie, un exemplu este registrul asociației britanice de consiliere și psihoterapie). Regulile concrete pentru România nu sunt acoperite aici.
• Consilierea gratuită poate fi disponibilă uneori ca parte a tratamentului în alte servicii medicale sau prin angajator, școală ori universitate, în funcție de sistemul în care te afli.
• Unele universități oferă programe afiliate sau clinici de formare cu opțiuni de tratament.
• Asigurătorul de sănătate poate avea o listă de specialiști parteneri, iar organizațiile profesionale au uneori directoare de specialiști. Sursele subliniază că aceste liste nu evaluează competența fiecărui practician și nu sunt exhaustive.

Când vorbești cu un posibil terapeut, întreabă despre costuri și, dacă este cazul, despre decontare sau tarife în funcție de venit.

Telefonul, internetul și dispozitivele mobile au făcut tratamentul mai accesibil, inclusiv acolo unde specialiștii nu sunt disponibili fizic. Unele variante implică un terapeut care oferă ajutor la distanță, altele, precum programele web și aplicațiile mobile, oferă informații și feedback imediat, fără terapeut.

O discuție preliminară și chiar ședințele pot avea loc în persoană, la telefon sau online. O aplicație sau un program fără terapeut nu este același lucru cu psihoterapia făcută cu un specialist.

Psihoterapia poate fi folosită ca alternativă la medicație sau alături de ea și de alte tratamente. Alegerea se face în funcție de nevoile individuale și de situația medicală, cu îndrumarea unui specialist.

Chiar și atunci când medicația ameliorează simptomele, psihoterapia poate ajuta la probleme precum modurile de gândire care te sabotează, fricile nerealiste, dificultățile în relațiile cu ceilalți sau greutatea de a face față situațiilor de acasă, de la școală sau de la serviciu.

Există multe tipuri de psihoterapie, deseori variante ale unei abordări consacrate, cum este TCC. Spre deosebire de medicamente, psihoterapiile nu trec printr-un proces formal de aprobare de tipul celui al autorității americane pentru alimente și medicamente. Totuși, pentru multe terapii, studii pe un număr mare de pacienți au arătat că sunt eficiente, iar terapiile bazate pe dovezi reduc simptomele depresiei, anxietății și ale altor tulburări mintale.

Articolul explică în linii generale cum funcționează psihoterapia și cum poți alege un terapeut. Nu stabilește un diagnostic și nu recomandă un tratament personalizat. Informațiile provin din surse oficiale din Statele Unite și din Marea Britanie; organizarea serviciilor, titulaturile profesionale și regulile de decontare din România pot diferi. Pentru situația ta, discută cu un medic sau cu un specialist în sănătate mintală.