Ulcior sau șalazion: ce poate însemna o umflătură pe pleoapă

Șalazionul este o mică umflătură sau un chist care apare pe pleoapă când o glandă care produce ulei se blochează. Glandele meibomiene din pleoapă secretă un ulei care ajută la menținerea ochiului umed. Dacă o glandă se înfundă, uleiul se acumulează și formează un chist, care se vede ca o mică bulgăre sub piele.

Șalazionul este, de regulă, benign. Poate deveni uneori iritat și roșu și, mai rar, se poate infecta. De obicei vederea nu este afectată, iar durerea, dacă există, este ușoară și apare mai ales la început.

Cele două afecțiuni pot arăta asemănător, pentru că ambele sunt umflături lângă ochi. Diferențele care ajută cel mai mult sunt legate de durere și de cauză.

Ulciorul este o mică umflătură dureroasă pe pleoapă. Apare adesea când bacteriile infectează un folicul de geană sau o glandă a pleoapei. Este frecvent, de obicei afectează un singur ochi și, în general, trece în aproximativ o săptămână. Rareori este semnul unei probleme grave, dar poate durea până se vindecă.

Șalazionul este un chist dat de o glandă blocată. Este de obicei nedureros și mai ferm la palpare. Durează, de regulă, câteva săptămâni, iar o parte dintre ele pot rămâne câteva luni. În unele situații, un șalazion se poate transforma într-un ulcior.

Dacă ochiul sau pleoapa sunt umflate, roșii și lăcrimează, fără o umflătură distinctă, este mai probabil vorba despre conjunctivită sau blefarită decât despre ulcior.

Un șalazion apare frecvent în contextul inflamației de la baza genelor, unde se deschid glandele care produc ulei. Această inflamație se numește blefarită. Când deschiderile glandelor se blochează, apare o umflătură mică, uneori sensibilă, în pleoapă.

Alt factor favorizant este rozacea, o afecțiune frecventă a pielii care poate afecta și zona ochilor. Mai rar, șalazionul poate apărea în urma unei conjunctivite virale.

Blefarita, adică inflamația difuză și de lungă durată a marginii pleoapei, este un subiect separat. Aici ne ocupăm de umflătura localizată.

În multe cazuri, șalazionul poate fi tratat acasă. Un șalazion se poate drena chiar singur atunci când pleoapa este curățată sau când se aplică comprese calde.

Pentru o compresă caldă, folosește o cârpă curată înmuiată în apă caldă, nu atât de fierbinte încât să ardă sau să deranjeze, și ține-o pe ochiul închis. Dacă se răcește, încălzește-o din nou.

Pentru ulcior, ghidul NHS recomandă aceleași comprese calde pentru a reduce umflarea și a ajuta vindecarea. Pentru durere, pot fi folosite analgezice obișnuite, iar dozele se stabilesc după prospect sau cu medicul sau farmacistul. Aspirina nu se dă copiilor sub 16 ani.

Cât timp ulciorul nu s-a spart și nu s-a vindecat, evită lentilele de contact și machiajul ochilor. Spală-te pe mâini înainte de a atinge zona.

Nu încerca să spargi un ulcior și nu scoate singur geana. Poți răspândi infecția.

Evaluarea medicală urmărește să stabilească dacă umflătura este un șalazion, un ulcior sau altceva, și dacă este nevoie de un tratament în afara îngrijirii de acasă.

Pentru un ulcior, medicul poate sparge umflătura cu un ac steril subțire, poate îndepărta geana cea mai apropiată sau poate trimite pacientul la un specialist oftalmolog.

Dacă un șalazion nu răspunde la măsurile inițiale, mai ales dacă rămâne un chist mare sau o umflătură fermă timp de câteva săptămâni, poate fi drenat sub anestezie locală, printr-o mică incizie pe partea interioară a pleoapei. Intervenția este minoră, se face pe pleoapă și nu pe ochi, iar pacientul pleacă acasă în aceeași zi. Ca alternativă, medicul poate injecta un corticosteroid în șalazionul întărit, ceea ce poate duce uneori la deschiderea culorii pielii din jur.

După drenaj, pleoapa poate fi umflată și învinețită câteva zile, iar aceste semne se ameliorează de obicei în aproximativ două săptămâni. Există un risc de infecție, iar șalazionul poate reapărea.

Dacă șalazioanele reapar, medicul poate preleva o mică probă de țesut pentru analiză, ca să verifice dacă există o altă afecțiune, inclusiv una gravă.

Simptomele, diagnosticul și tratamentul șalazionului sunt asemănătoare la adulți și la copii. Majoritatea chisturilor dispar în timp, uneori în câteva săptămâni, alteori în multe luni. Sunt în general inofensive și, în multe cazuri, pot fi lăsate să se vindece singure.

Chirurgia șalazionului la copii nu este, în majoritatea cazurilor, necesară sau recomandată.

Dacă după tratament copilul are roșeață și durere tot mai mari la nivelul ochiului în sine, sau o roșeață foarte evidentă care se extinde, împreună cu umflarea importantă a pleoapei, cere sfatul medicului.

Acest articol oferă informații generale și nu poate stabili diagnosticul pentru o anumită umflătură. Aspectul unui ulcior și al unui șalazion se poate suprapune, iar alte afecțiuni ale pleoapei pot semăna cu ele.

La consult, merită să spui de cât timp există umflătura, dacă doare, dacă vederea s-a schimbat, dacă a mai apărut și altă dată și dacă ai blefarită sau rozacee. Dacă umflătura persistă, se agravează sau reapare, discută cu medicul despre pașii următori.