Chist renal simplu descoperit întâmplător: ce explică medicul

Chistul renal simplu este o pungă (sac) cu lichid care se poate forma într-unul sau în ambii rinichi. Poți avea un singur chist sau mai multe. De obicei are formă rotundă sau ovală, iar dimensiunea poate varia de la cea a unui bob de mazăre până la cea a unei mingi de golf.

Medicii îi spun uneori și chist renal simplu, așa cum apare adesea în rapoartele de imagistică. În general este inofensiv: nu mărește rinichii, nu le înlocuiește structura normală și nu scade funcția renală, spre deosebire de chisturile din boala polichistică renală.

Într-un studiu amplu, aproximativ 1 din 10 persoane aveau chisturi renale simple. La persoanele de 50 de ani și peste, cifra a fost de aproape 1 din 5.

Chisturile apar mai des la vârstnici, iar bărbații sunt mai predispuși decât femeile; într-un studiu, bărbații au avut de două ori mai multe șanse. Odată cu vârsta, chisturile tind să crească în dimensiune și în număr, dar de regulă nu provoacă simptome sau alte probleme de sănătate.

Cel mai adesea chistul nu produce niciun simptom. Rareori poate deveni suficient de mare încât să:

• apese pe oase sau pe alte organe, provocând durere sau disconfort;
• blocheze fluxul de sânge sau de urină prin rinichi ori ureter;
• se infecteze, cu febră, durere și sensibilitate;
• se rupă, cu durere sau sânge în urină (hematurie);
• contribuie la tensiune arterială crescută.

Dacă observi astfel de simptome, vorbește cu medicul tău. Chisturile care dau simptome sau alte probleme pot fi tratate.

Specialiștii nu înțeleg pe deplin cauza chisturilor renale simple, dar se știe că devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. Nu pot fi prevenite.

Pentru că de obicei nu dau simptome, chisturile simple sunt găsite des întâmplător, cu ocazia unei investigații imagistice făcute din alt motiv. Medicul poate folosi investigații imagistice și analize pentru a exclude alte probleme mai serioase, inclusiv unele cancere renale. Dacă ți se pune diagnosticul de chist renal simplu, de obicei nu mai sunt necesare alte teste sau tratament.

Imaginile sunt realizate de un tehnician specializat, într-un cabinet, centru ambulatoriu sau spital, și sunt interpretate de un radiolog sau nefrolog. Nu este nevoie de anestezie; în cazul unui RMN, medicul poate oferi o sedare ușoară dacă te temi de spațiile închise.

Chisturile simple care nu dau simptome, de regulă, nu se tratează. Este posibil totuși să ți se ceară ecografii periodice, pentru a urmări eventuale modificări sau probleme. Ce control este potrivit în cazul tău stabilește medicul.

Se tratează chisturile care provoacă simptome, precum durerea, sau care blochează fluxul de sânge ori de urină. Unele studii sugerează că drenarea sau îndepărtarea chisturilor poate ajuta în cazul hipertensiunii legate de ele, dar cercetătorii nu știu exact cum sau de ce.

Scleroterapia drenează chistul: sub ghidaj ecografic, medicul introduce un ac lung prin piele în chist, îl drenează și injectează o soluție cu alcool, care întărește pereții interiori și face mai puțin probabilă reumplerea cu lichid. De obicei se face într-un centru ambulatoriu, cu anestezie locală.

Chirurgia poate fi necesară pentru un chist mare. Chirurgul, prin tehnică laparoscopică, drenează chistul și îndepărtează sau arde țesutul exterior al acestuia. Poate fi necesară anestezie generală și o internare de 1–2 zile.

Boala polichistică renală (PKD) este o afecțiune genetică în care se formează mulți chisturi în rinichi. Spre deosebire de chisturile simple, care sunt de obicei inofensive și apar mai târziu în viață, chisturile din PKD pot modifica forma rinichilor și îi pot mări mult. PKD este o formă de boală cronică de rinichi, care reduce funcția renală și poate duce la insuficiență renală; poate cauza și hipertensiune, chisturi în ficat și probleme ale vaselor de sânge din creier și inimă.

Există două tipuri principale: forma autosomal dominantă (ADPKD), diagnosticată de obicei la vârsta adultă, și cea autosomal recesivă (ARPKD), care poate fi diagnosticată încă din uter sau la scurt timp după naștere.

Informațiile din acest articol sunt generale și nu pot spune dacă o imagine anume este benignă sau ce urmărire ți se potrivește. Interpretarea raportului ține de medic. La consult poți întreba:

• ce descrie exact raportul meu și dacă chistul este considerat simplu;
• dacă sunt necesare investigații suplimentare, cum ar fi CT sau RMN, sau analize ale funcției renale;
• dacă este nevoie de controale ecografice și cât de des;
• ce simptome ar trebui să mă determine să revin.