Magneziu seric: ce arată analiza și care sunt limitele

Analiza de magneziu seric (numită uneori Mg sau magneziu-seric) măsoară cantitatea de magneziu dintr-o probă de sânge. Magneziul este un mineral pe care îl primim din alimente precum nuci, semințe, fasole, cereale fortificate, legume cu frunze verzi și lapte.

Organismul are nevoie de magneziu pentru buna funcționare a mușchilor, a nervilor și a inimii. Magneziul contribuie și la controlul tensiunii arteriale și al glicemiei, la întărirea oaselor și la susținerea sistemului imunitar. Este un electrolit, adică un mineral cu sarcină electrică, implicat în echilibrul lichidelor și al acizilor și bazelor din corp.

O mare parte din magneziul corpului se află în oase, organe și alte țesuturi; în sânge se găsește doar o cantitate mică. Nivelul din sânge este reglat strâns, în principal de rinichi, care elimină excesul prin urină și limitează pierderile când nivelul scade, și de intestin, care controlă cât magneziu se absoarbe din alimente.

Analiza se face când medicul suspectează că nivelul de magneziu nu este normal. Un nivel scăzut se numește hipomagnezemie sau deficit de magneziu și este mai frecvent decât un nivel prea mare. Un nivel crescut, hipermagnezemie, este rar și apare mai ales la persoanele cu insuficiență renală.

Testul poate ajuta și la găsirea cauzei unor valori anormale ale altor minerale, precum calciul, potasiul și fosforul, deoarece magneziul influențează modul în care organismul le utilizează. Acest articol se referă strict la magneziu; calciul este o analiză distinctă.

Medicul poate recomanda analiza dacă ai simptome care ar putea fi cauzate de un magneziu modificat. Printre simptomele unui nivel scăzut se numără oboseala și slăbiciunea, amorțelile sau furnicăturile, bătăile neregulate ale inimii și, la niveluri extrem de scăzute, convulsiile. Simptomele unui nivel crescut sunt în mare parte asemănătoare și pot include crampe abdominale; la niveluri extrem de mari este descrisă oprirea cardiacă. Aceste simptome sunt nespecifice și pot avea multe alte cauze.

Analiza poate fi folosită și pentru monitorizare, dacă ai o afecțiune legată de nivelurile de magneziu: boală cronică de rinichi, diabet prost controlat, tulburare de consum de alcool, sindrom de malabsorbție, malnutriție, diaree cronică sau niveluri scăzute de potasiu ori calciu.

Monitorizarea poate fi luată în calcul și dacă iei medicamente care pot scădea magneziul (diuretice, unele antibiotice, inhibitori de pompă de protoni) sau care îl pot crește (aspirină, litiu, laxative și antiacide care conțin magneziu), ori dacă ești tratat cu magneziu sau calciu.

Un profesionist din sănătate recoltează sânge dintr-o venă de la braț, cu un ac mic. Poți simți o ușoară înțepătură, iar procedura durează de obicei sub cinci minute.

De regulă nu e nevoie de pregătire specială. Dacă faci în același timp și alte analize de sânge, poate fi necesar să fii à jeun câteva ore. Spune medicului sau personalului de laborator ce medicamente, inclusiv fără prescripție, și ce suplimente iei.

Intervalul normal indicat de sursa MedlinePlus pentru magneziul din sânge este 1,7–2,2 mg/dL (0,70–0,91 mmol/L). Valorile de referință pot diferi ușor între laboratoare, unele folosind alte unități sau alte tipuri de probă, așa că ia în considerare intervalul tipărit pe buletinul tău.

Dacă rezultatul este anormal, medicul folosește istoricul medical și alte analize pentru a căuta cauza.

Magneziu scăzut poate însemna că:
- aportul din alimentație este insuficient (mai des la vârstnici și la persoanele cu consum problematic de alcool sau malnutriție);
- organismul nu absoarbe bine magneziul, de exemplu în boli digestive precum boala Crohn sau din cauza unor medicamente;
- organismul elimină prea mult, de exemplu în afecțiuni renale, diaree de lungă durată sau diabet cu glicemii mari.

Alte situații asociate cu magneziu scăzut sunt hipoactivitatea paratiroidelor, sarcina, hiperaldosteronismul, calciul crescut în sânge, pancreatita, preeclampsia și colita ulcerativă.

Magneziu crescut poate însemna că:
- primești prea mult din suplimente, laxative, antiacide sau unele medicamente; este rar să se întâmple doar din alimente;
- organismul are dificultăți în eliminare, cea mai frecventă cauză fiind insuficiența renală.

Alte afecțiuni asociate sunt deshidratarea, hipotiroidismul, boala Addison, hiperactivitatea paratiroidelor și cetoacidoza diabetică. Tratamentul depinde de afecțiunea de fond, nu de cifră în sine.

Magneziul din sânge poate fi normal chiar dacă rezervele din organism sunt scăzute, deoarece organismul poate lua magneziu din oase pentru a menține stabil nivelul sanguin. De aceea, un rezultat normal nu exclude în mod sigur un deficit.

Pentru informații suplimentare, medicul poate recomanda magneziu în urină sau magneziu eritrocitar; acesta din urmă poate depista mai bine unele niveluri scăzute decât analiza obișnuită din ser.

Din aceste motive, simptomele nespecifice și o valoare izolată nu justifică singure începerea unui supliment. Decizia trebuie luată cu medicul, după evaluarea cauzelor posibile, a bolilor asociate și a medicamentelor folosite. Articolul nu oferă doze sau recomandări personalizate.

Recoltarea de sânge are risc foarte mic. Poți avea o durere ușoară sau un hematom la locul înțepăturii, care dispar de obicei repede. Mai rar pot apărea amețeală sau leșin, mai multe înțepături pentru a găsi vena, acumulare de sânge sub piele (hematom) sau, cu risc mic, infecție.