Analize medicale•5 min lectură•Actualizat la 2 octombrie 2026

EKG de repaus: cum decurge investigația

i
Redactat deinfosanatate
Rigoare editorialăSurse citate în articol
Surse documentate•Metodologie editorială
Investigație cardiologică, imagine ilustrativă.
Pe scurt

Aflați ce înregistrează EKG-ul de repaus, cum decurge investigația pas cu pas, ce pregătire e necesară, ce riscuri are și ce limite are un traseu efectuat într-un interval scurt.

Ce este EKG-ul și ce înregistrează

Electrocardiograma (EKG sau ECG) este o investigație simplă, nedureroasă și rapidă. Ea înregistrează semnalele electrice pe care le produce inima la fiecare bătaie. Aceste semnale comandă contracția celor patru camere ale inimii, într-un ritm anume, necesar pentru ca inima să pompeze sângele în organism.

Pe hârtie sau pe ecran, înregistrarea apare ca o linie ondulată, cu vârfuri ascuțite. Traseul se împarte în trei componente principale:

  • unda P, prima parte a semnalului, care arată cum funcționează camerele superioare ale inimii;
  • complexul QRS, vârful ascuțit, care arată cum funcționează camerele inferioare;
  • unda T, ultima parte, care arată cât de bine își revine inima după contracție.

Pe baza traseului, medicul poate vedea cât de repede bate inima, dacă ritmul este regulat sau neregulat, precum și forța și momentul semnalelor electrice care trec prin fiecare parte a inimii. Uneori, informațiile din EKG ajută și la estimarea dimensiunii și a poziției camerelor inimii.

La ce folosește

Medicul poate folosi EKG-ul pentru a căuta o activitate anormală a inimii, care poate fi semn de boală sau de afectare cardiacă. Rezultatul nu poate pune singur diagnosticul, dar, împreună cu alte investigații și cu istoricul medical, ajută la diagnosticarea și monitorizarea unor afecțiuni precum boala coronariană, bolile valvelor inimii sau malformațiile cardiace congenitale.

EKG-ul mai poate fi folosit pentru a:

  • vedea dacă inima este suficient de sănătoasă pentru o intervenție chirurgicală planificată;
  • afla cât de bine funcționează un medicament nou pentru inimă;
  • urmări starea inimii după montarea unui stimulator cardiac (pacemaker);
  • depista un infarct suferit în trecut, fără ca persoana să știe.

EKG-ul se folosește mai ales la persoanele cu simptome de boală de inimă sau cu o boală de inimă deja diagnosticată. În general, nu se folosește pentru screeningul persoanelor fără simptome, decât dacă acestea au un risc crescut de boală cardiacă. Medicul vă poate explica riscul și vă poate spune dacă aveți nevoie de EKG; în unele situații, vă poate trimite la cardiolog.

Când poate fi necesar

Un EKG poate fi recomandat dacă aveți simptome ale unei afecțiuni cardiace, cum ar fi bătăi rapide sau neregulate ale inimii ori scăderea capacității de a face efort. Adesea este prima investigație făcută când există semne de boală de inimă sau când medicul vrea să monitorizeze o boală cunoscută.

Poate fi efectuat în cabinetul medicului, într-o clinică de ambulatoriu, în spital înainte de o operație sau ca parte a altei investigații cardiace, testul de efort.

Mai poate fi necesar dacă:

  • urmează să fiți operat și medicul este atent la sănătatea inimii dumneavoastră;
  • ați început tratamentul pentru o boală de inimă, inclusiv medicamente sau montarea unui pacemaker;
  • aveți un risc crescut de boală de inimă, de exemplu din cauza antecedentelor familiale sau a unei alte afecțiuni, precum diabetul.

Cum decurge investigația

EKG-ul durează doar câteva minute. De obicei, pașii sunt următorii:

  1. 1.Vă întindeți pe o masă de examinare.
  2. 2.Un cadru medical aplică mai mulți electrozi, mici senzori care se lipesc de piele, pe brațe, picioare și piept. Uneori poate fi nevoie să se radă părul, pentru ca electrozii să rămână fixați.
  3. 3.Electrozii sunt conectați prin fire la un computer sau la un aparat special de EKG.
  4. 4.Stați foarte nemișcat, în timp ce activitatea electrică a inimii este înregistrată pe computer sau tipărită pe hârtie de aparat.

Pregătire și riscuri

Unele medicamente pot influența acuratețea rezultatelor. Este posibil să fie nevoie să opriți anumite medicamente sau suplimente înainte de test, așa că spuneți medicului tot ce luați. Nu opriți însă niciun medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru. Nu sunt necesare alte pregătiri speciale.

Riscul este foarte mic. După îndepărtarea electrozilor puteți simți un mic disconfort sau o iritație a pielii. EKG-ul nu trimite electricitate în corp, ci doar înregistrează semnalele electrice ale inimii.

Ce înseamnă rezultatele

Medicul verifică în traseu dacă bătăile și ritmul inimii sunt constante. Dacă rezultatele nu sunt normale, acest lucru poate indica o afecțiune a inimii; care anume depinde de partea din traseu care nu a fost normală.

Înainte de a pune un diagnostic, medicul poate cere și alte investigații cardiace. Interpretarea traseului îi aparține medicului, care vă poate explica ce înseamnă rezultatele pentru inima dumneavoastră și pentru tratament. Acest articol descrie doar desfășurarea investigației și nu oferă o interpretare a unui traseu anume.

Limitele EKG-ului și monitorizarea de lungă durată

EKG-ul este o „instantanee” a activității inimii pe o perioadă foarte scurtă. Dacă simptomele apar și dispar, un EKG obișnuit poate să nu surprindă problema. În acest caz, medicul poate recomanda un mic monitor portabil, care înregistrează inima zile sau mai mult, în timp ce vă vedeți de activitățile obișnuite. O înregistrare mai lungă poate fi necesară și pentru a verifica funcționarea inimii după un infarct sau efectul unui tratament.

Monitorul Holter

Monitorul Holter are aproximativ dimensiunea unui aparat foto mic. Se poartă de obicei la curea sau la o bandă în jurul gâtului, timp de una-două zile. Firele, ascunse sub haine, se leagă la electrozi lipiți pe piept, iar aparatul înregistrează semnalele electrice pe tot parcursul purtării. Vi se poate cere să țineți un jurnal al simptomelor. La final scoateți aparatul și îl returnați conform instrucțiunilor, iar un specialist analizează înregistrarea.

Monitoarele de eveniment

Monitorul de eveniment înregistrează activitatea inimii când apăsați un buton sau când aparatul detectează o activitate anormală. Există două tipuri principale:

  • monitoare purtate sau ținute la îndemână, pe piept sau la încheietură; în caz de simptome, unele trebuie ținute la piept. Pot fi folosite săptămâni sau luni. Unele transmit datele fără fir medicului, altele trebuie returnate pentru analiză;
  • monitoare implantabile, introduse sub pielea pieptului printr-o intervenție minoră, adesea efectuată în cabinet. Pot urmări activitatea inimii ani de zile și transmit datele fără fir. Pot fi necesare, de exemplu, dacă ați avut un accident vascular cerebral sau leșinați frecvent, iar cauza nu a fost găsită.

Când este recomandat un consult medical

Decizia de a face un EKG și interpretarea traseului țin de medic. Discutați cu un medic dacă:

  • •aveți simptome care pot sugera o problemă a inimii, de exemplu bătăi rapide sau neregulate ale inimii ori scăderea capacității de efort;
  • •aveți un risc crescut de boală de inimă, de pildă din cauza antecedentelor familiale sau a diabetului, și vreți să aflați dacă este nevoie de EKG;
  • •simptomele apar și dispar, iar un EKG obișnuit nu a surprins problema;
  • •luați medicamente sau suplimente și vreți să știți dacă trebuie să le luați înainte de investigație (nu le opriți fără indicația medicului).
Surse medicale și ghiduri clinice consultate
  1. Electrocardiogram • MedlinePlus, NIH/NLM (2026)Acces sursă

Ghiduri medicale conexe

Toate din Analize medicale