EKG de repaus: cum decurge investigația

Electrocardiograma (EKG sau ECG) este o investigație simplă, nedureroasă și rapidă. Ea înregistrează semnalele electrice pe care le produce inima la fiecare bătaie. Aceste semnale comandă contracția celor patru camere ale inimii, într-un ritm anume, necesar pentru ca inima să pompeze sângele în organism.

Pe hârtie sau pe ecran, înregistrarea apare ca o linie ondulată, cu vârfuri ascuțite. Traseul se împarte în trei componente principale:

• unda P, prima parte a semnalului, care arată cum funcționează camerele superioare ale inimii;
• complexul QRS, vârful ascuțit, care arată cum funcționează camerele inferioare;
• unda T, ultima parte, care arată cât de bine își revine inima după contracție.

Pe baza traseului, medicul poate vedea cât de repede bate inima, dacă ritmul este regulat sau neregulat, precum și forța și momentul semnalelor electrice care trec prin fiecare parte a inimii. Uneori, informațiile din EKG ajută și la estimarea dimensiunii și a poziției camerelor inimii.

Medicul poate folosi EKG-ul pentru a căuta o activitate anormală a inimii, care poate fi semn de boală sau de afectare cardiacă. Rezultatul nu poate pune singur diagnosticul, dar, împreună cu alte investigații și cu istoricul medical, ajută la diagnosticarea și monitorizarea unor afecțiuni precum boala coronariană, bolile valvelor inimii sau malformațiile cardiace congenitale.

EKG-ul mai poate fi folosit pentru a:

• vedea dacă inima este suficient de sănătoasă pentru o intervenție chirurgicală planificată;
• afla cât de bine funcționează un medicament nou pentru inimă;
• urmări starea inimii după montarea unui stimulator cardiac (pacemaker);
• depista un infarct suferit în trecut, fără ca persoana să știe.

EKG-ul se folosește mai ales la persoanele cu simptome de boală de inimă sau cu o boală de inimă deja diagnosticată. În general, nu se folosește pentru screeningul persoanelor fără simptome, decât dacă acestea au un risc crescut de boală cardiacă. Medicul vă poate explica riscul și vă poate spune dacă aveți nevoie de EKG; în unele situații, vă poate trimite la cardiolog.

Un EKG poate fi recomandat dacă aveți simptome ale unei afecțiuni cardiace, cum ar fi bătăi rapide sau neregulate ale inimii ori scăderea capacității de a face efort. Adesea este prima investigație făcută când există semne de boală de inimă sau când medicul vrea să monitorizeze o boală cunoscută.

Poate fi efectuat în cabinetul medicului, într-o clinică de ambulatoriu, în spital înainte de o operație sau ca parte a altei investigații cardiace, testul de efort.

Mai poate fi necesar dacă:

• urmează să fiți operat și medicul este atent la sănătatea inimii dumneavoastră;
• ați început tratamentul pentru o boală de inimă, inclusiv medicamente sau montarea unui pacemaker;
• aveți un risc crescut de boală de inimă, de exemplu din cauza antecedentelor familiale sau a unei alte afecțiuni, precum diabetul.

EKG-ul durează doar câteva minute. De obicei, pașii sunt următorii:

1. 1.Vă întindeți pe o masă de examinare.
2. 2.Un cadru medical aplică mai mulți electrozi, mici senzori care se lipesc de piele, pe brațe, picioare și piept. Uneori poate fi nevoie să se radă părul, pentru ca electrozii să rămână fixați.
3. 3.Electrozii sunt conectați prin fire la un computer sau la un aparat special de EKG.
4. 4.Stați foarte nemișcat, în timp ce activitatea electrică a inimii este înregistrată pe computer sau tipărită pe hârtie de aparat.

Unele medicamente pot influența acuratețea rezultatelor. Este posibil să fie nevoie să opriți anumite medicamente sau suplimente înainte de test, așa că spuneți medicului tot ce luați. Nu opriți însă niciun medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru. Nu sunt necesare alte pregătiri speciale.

Riscul este foarte mic. După îndepărtarea electrozilor puteți simți un mic disconfort sau o iritație a pielii. EKG-ul nu trimite electricitate în corp, ci doar înregistrează semnalele electrice ale inimii.

Medicul verifică în traseu dacă bătăile și ritmul inimii sunt constante. Dacă rezultatele nu sunt normale, acest lucru poate indica o afecțiune a inimii; care anume depinde de partea din traseu care nu a fost normală.

Înainte de a pune un diagnostic, medicul poate cere și alte investigații cardiace. Interpretarea traseului îi aparține medicului, care vă poate explica ce înseamnă rezultatele pentru inima dumneavoastră și pentru tratament. Acest articol descrie doar desfășurarea investigației și nu oferă o interpretare a unui traseu anume.

EKG-ul este o „instantanee” a activității inimii pe o perioadă foarte scurtă. Dacă simptomele apar și dispar, un EKG obișnuit poate să nu surprindă problema. În acest caz, medicul poate recomanda un mic monitor portabil, care înregistrează inima zile sau mai mult, în timp ce vă vedeți de activitățile obișnuite. O înregistrare mai lungă poate fi necesară și pentru a verifica funcționarea inimii după un infarct sau efectul unui tratament.