Holter EKG: cum completezi jurnalul de activități și simptome

Monitorul Holter este un aparat care înregistrează continuu ritmul inimii. De obicei este purtat 24–48 de ore, în timpul activităților obișnuite. Electrozii, mici plasturi conductori, se lipesc pe piept și sunt legați prin fire de un recorder mic, care funcționează cu baterii. Îl porți într-un buzunar sau într-o husă la gât ori la talie.

După perioada stabilită, aduci aparatul la cabinetul medicului. Acolo se analizează înregistrarea, pentru a vedea dacă au existat ritmuri anormale ale inimii. Aparatul nu poate spune singur ce făceai sau ce simțeai în acel moment. Aici intervine jurnalul: este foarte important să îți notezi corect simptomele și activitățile, ca medicul să le poată potrivi cu ce apare pe înregistrare.

Sursa recomandă să ții un jurnal cu activitățile pe care le faci cât porți monitorul și cu felul în care te simți. Clinica îți poate da o fișă sau un formular propriu; dacă o primești, folosește-o și urmează indicațiile ei.

Practic, merită să notezi:

• activitatea: mers, urcat scările, efort fizic, odihnă, somn, masă, activități de zi cu zi;
• simptomele: de exemplu palpitații sau o stare de leșin. Descrie-le cu cuvintele tale, pe scurt;
• momentul în care s-au întâmplat, cât ai putut de exact;
• dacă monitorul sau electrozii au fost deranjați, s-au mișcat sau s-au desprins.

Dacă simptomele tale au apărut în trecut în timpul efortului, medicul îți poate cere să faci efort cât ești monitorizat. Întreabă-l cum să notezi aceste momente.

Scopul jurnalului este ca medicul să poată potrivi ce ai simțit cu ce a înregistrat aparatul. Pentru asta, o notă fără oră este mult mai puțin utilă decât una cu oră. Notează cât mai aproape de momentul respectiv, nu seara, din memorie.

Un exemplu de rând: „14:20 – urcat două etaje pe scări; inimă care bate mai repede”. Un altul: „23:00 – în pat, nu am simțit nimic deosebit”. Rândurile fără simptome contează și ele, pentru că arată ce făceai în perioadele fără semne.

Sursa nu detaliază un format obligatoriu sau un procedeu anume de sincronizare a orelor. De aceea, dacă ai dubii (de exemplu ce ceas să folosești), întreabă clinica la montarea aparatului.

Nu este nevoie de nicio pregătire specială pentru test. Medicul sau asistentul pornește monitorul și ar trebui să îți explice cum să înlocuiești electrozii dacă se desprind sau se slăbesc. Electrozii trebuie să fie bine lipiți de piept, ca aparatul să înregistreze corect activitatea inimii.

Câteva aspecte practice din sursă:

• spune medicului dacă ești alergic la plasturi sau la alți adezivi;
• fă duș sau baie înainte de începerea testului, pentru că nu te poți spăla cât porți aparatul;
• nu lăsa monitorul să se ude;
• continuă activitățile obișnuite;
• ține monitorul aproape de corp. Acest lucru poate îngreuna somnul;
• testul nu doare, dar uneori pieptul trebuie ras pentru ca electrozii să se lipească;
• ocazional poate apărea o reacție neplăcută a pielii la electrozi. Anunță cabinetul unde ți-a fost montat aparatul.

Jurnalul ajută medicul, dar nu te ajută pe tine să interpretezi ritmul inimii. Interpretarea înregistrării este făcută de medic. Un simptom notat nu înseamnă automat o aritmie, iar lipsa simptomelor nu înseamnă automat că totul este în regulă. Nu schimba și nu opri niciun medicament pe baza a ceea ce crezi că ai observat; discută orice astfel de întrebare cu medicul.

Monitorizarea Holter se folosește pentru a vedea cum răspunde inima la activitatea obișnuită. Poate fi folosită și după un infarct, pentru a căuta probleme de ritm care pot explica simptome precum palpitațiile sau leșinul, ori la începerea unui nou medicament pentru inimă. Dacă medicul ți-a recomandat testul, el știe motivul și poate preciza ce anume să urmărești.

Întrebări utile pentru clinică, la montare:

• Aveți un formular de jurnal sau pot nota liber?
• Ce simptome vreți să notez cu precădere?
• Ce fac dacă un electrod se desprinde sau aparatul se oprește?
• Când și unde returnez aparatul și jurnalul, și când primesc rezultatul?

Procedurile pot diferi de la o clinică la alta, așa că instrucțiunile primite de la cabinetul tău au prioritate.