Amețeli la schimbarea poziției capului: vertijul pozițional benign (VPPB)

În urechea internă ai un sistem minuscul de echilibru: trei canale semicirculare pline cu lichid, care simt mișcările de rotație ale capului. Lângă ele se află niște structuri care conțin cristale microscopice de carbonat de calciu, numite otoliți sau „pietricele de calciu”. În mod normal, aceste cristale stau fixate acolo unde trebuie.

În vertijul pozițional paroxistic benign, câțiva otoliți se desprind și alunecă în interiorul unui canal semicircular. Când miști capul, cristalele se rostogolesc odată cu lichidul și trimit creierului un semnal fals, exagerat, de rotație. Ochii și corpul spun că stai relativ nemișcat, dar urechea internă strigă că te învârți — iar rezultatul este acea senzație scurtă și violentă că se rotește camera.

Denumirea descrie exact fenomenul: „pozițional” (apare la anumite poziții ale capului), „paroxistic” (vine în crize scurte, bruște) și „benign” (nu are legătură cu o boală gravă a creierului). Este una dintre cele mai frecvente cauze de amețeală, mai ales după 50 de ani.

VPPB are un tipar destul de caracteristic, care îl deosebește de alte amețeli:

• Declanșator clar, legat de poziție. Amețeala apare când te întorci în pat pe o parte, te ridici din pat, te apleci să iei ceva de jos sau ridici capul ca să privești în sus (de exemplu, la un raft înalt).
• Crize scurte. Senzația de rotație durează, de regulă, câteva secunde până la maximum un minut, apoi se stinge dacă rămâi nemișcat.
• Rotație adevărată. Ai impresia clară că lumea se învârte, nu doar că ești „ușor” în cap.
• Grețuri însoțitoare. Multe persoane simt greață și, uneori, transpirație în timpul crizei.
• Fără simptome neurologice. Nu apar tulburări de vorbire, de vedere sau slăbiciune musculară.

Între crize te poți simți perfect normal sau poți rămâne cu o ușoară senzație de nesiguranță. Faptul că amețeala se leagă strict de mișcarea capului este cel mai util indiciu.

Oamenii folosesc cuvântul „amețeală” pentru senzații foarte diferite, iar distincția contează pentru cauză:

• Vertijul este senzația falsă de mișcare — de obicei că se rotește camera sau că te rotești tu. VPPB produce vertij.
• Presincopa („mi se face negru înaintea ochilor”, senzația că urmează să leșini) sugerează mai degrabă o cauză de tensiune sau circulație, nu urechea internă.
• Dezechilibrul este nesiguranța la mers, fără senzația de rotație, și poate ține de vedere, articulații, nervi periferici sau medicamente.

Dacă descrii corect medicului ce simți — „se învârte” versus „mi se pune un văl” versus „mă clatin la mers” — orientezi diagnosticul spre locul potrivit.

De cele mai multe ori, VPPB apare fără o cauză evidentă, mai ales odată cu înaintarea în vârstă, când structurile urechii interne se modifică. Există însă câțiva factori care cresc riscul:

• Vârsta. Frecvența crește după 50-60 de ani.
• Traumatismele craniene, chiar minore.
• Perioadele lungi de imobilizare la pat (după o intervenție, o boală).
• Alte afecțiuni ale urechii interne, cum ar fi o inflamație anterioară a nervului vestibular.

VPPB este mai frecvent la femei decât la bărbați. Recidivele sunt posibile: la unele persoane amețeala revine după luni sau ani, dar se tratează la fel de bine ca prima dată.

Diagnosticul VPPB este, în esență, clinic — se bazează pe povestea ta și pe un test simplu făcut la cabinet, nu pe analize de sânge sau imagistică.

Medicul te va așeza pe canapea și îți va înclina rapid capul într-o anumită poziție (o manevră de provocare de tip Dix-Hallpike). Dacă ai VPPB, manevra reproduce, pentru câteva secunde, exact amețeala ta și declanșează mișcări involuntare, caracteristice, ale ochilor (nistagmus), pe care medicul le observă. Acest răspuns confirmă diagnosticul și arată chiar și care ureche este afectată.

Imagistica (RMN sau CT cerebral) nu este necesară în cazurile tipice. Ea se rezervă situațiilor atipice: amețeală continuă, semne neurologice, tablou care nu se potrivește cu VPPB. De aceea, o descriere clară a simptomelor te ferește de investigații inutile.

Vestea bună este că VPPB se tratează, cel mai des, fără medicamente. Pentru că problema este mecanică — niște cristale ajunse unde nu trebuie — soluția este tot mecanică: o manevră de repoziționare, care ghidează otoliții înapoi în locul din care nu mai produc amețeală.

Cea mai cunoscută este manevra Epley, o succesiune de poziții ale capului și corpului efectuată de medic în câteva minute. La mulți pacienți, o singură ședință ameliorează semnificativ simptomele, iar uneori manevra se repetă la un control.

Medicamentele pentru amețeală (antivertiginoasele) nu vindecă VPPB; ele pot fi folosite, cel mult, pe termen scurt, pentru greața intensă, dar nu rezolvă cauza și pot chiar întârzia recuperarea dacă sunt luate mult timp. De aceea, tratamentul corect nu înseamnă „o pastilă pentru amețeală”, ci manevra potrivită.

Până ajungi la medic sau între ședințe, câteva măsuri simple ajută:

• Mișcă-te lent când te ridici din pat sau te apleci; evită schimbările bruște de poziție a capului.
• Ridică-te în două etape: stai câteva secunde pe marginea patului înainte să te ridici în picioare.
• Nu conduce în timpul crizelor active și nu urca pe scări sau scaune înalte până când amețeala se stabilizează, ca să eviți căderile.
• Folosește o pernă mai înaltă în primele nopți, dacă simți că anumite poziții declanșează amețeala.

Există și exerciții de repoziționare care pot fi făcute acasă (de exemplu, exercițiile Brandt-Daroff), dar acestea ar trebui recomandate și explicate întâi de un specialist, după ce s-a confirmat că este vorba despre VPPB și care ureche este afectată. Făcute „după ureche”, de pe internet, riscă să nu ajute sau să prelungească problema.

„Benign” din numele afecțiunii se referă la faptul că VPPB nu este periculos. Nu orice amețeală este însă VPPB, iar câteva tablouri cer evaluare rapidă pentru că pot ascunde o cauză neurologică:

• amețeală continuă, care nu vine în crize scurte la mișcare;
• amețeală însoțită de durere de cap bruscă și severă, vedere dublă, dificultăți de vorbire sau de înghițit;
• slăbiciune sau amorțeală într-o jumătate a corpului, asimetrie a feței;
• scăderea bruscă a auzului la o ureche.

În aceste situații, sună la 112. Pentru amețelile pozitionale tipice, dar supărătoare sau repetate, un consult ORL sau neurologic lămurește diagnosticul și, de multe ori, rezolvă problema în aceeași vizită.